Batik-ul, una dintre cele mai spectaculoase textile din lume, isi are originea in Indonezia, unde exista o mare
varietate de tehnici si motive traditionale in arta prelucrarii tesaturilor.
» "Batik. Textile
traditionale din Indonezia" este o expozitie temporara gazduita de Muzeul de Etnografie Universala "Franz Binder".
Incepand de ieri, la muzeul de etnografie Universala "Franz Binder" din Sibiu este deschisa expozitia "Batik. Textile traditionale din Indonezia".
Batik-ul isi are originea in Indonezia, tara recunoscuta pentru tehnica speciala de prelucrare a materialelor. Expozitia reuneste o selectie de aproximativ 13 obiecte indoneziene adunate pe parcursul celor 15 ani de existenta ai Muzeului "Franz Binder", precum si o serie de piese ce vor fi donate muzeului de Ambasada Republicii Indonezia.
Tesaturile de batik servesc scopurilor vestimentare, atat in viata
de zi cu zi, cat si in ocazii solemne. Bucata de panza este purtata in chip de fusta sau sarong, ca sal acoperind sanii ori umarul (slendang), ori ca basma pe cap (kain kepala). Alaturi de aceasta intrebuintare practica, tesaturile de batic au si o destinatie rituala. Asa, de pilda, in Java baticul este asternut in chip de ofranda pe mormintele principilor.
Acest procedeu este aplicat pentru prima data in Java inca din epoca hindo-indoneziana, dar adevarata sa dezvoltare a inceput mai tarziu, in jurul anului 1500.
Batik-ul este un procedeu de vopsire, in faze succesive (aplicatii de ceara), pe baza de colorant rece. Materialul initial, o tesatura fina de bumbac denumita mori, importata candva din sudul Indiei, a fost inlocuita dupa 1815 de catre bumbacurile din Europa, mai rar de matase, importata si ea.
Prima faza a procedeului consta in desenarea motivelor dorite pe o tesatura alba, preparata in prealabil. Apoi, cu ajutorul unui mic rezervor cilindric, dotat cu unul sau mai multe ciocuri de aproximativ 1 mm (tjanting), se aplica ceara topita pe acele parti ale tesaturii care urmeaza sa ramana albe dupa prima vopsire. Aplicarea cerii este o operatiune executata de femei, in vreme ce vopsitul, intr-o prima faza in albastru– indigo, este incredintat unui barbat. Acesta, dupa ce a terminat primul vopsit, trebuie sa indeparteze ceara uscata de pe locurile care urmeaza sa fie vopsite in faza urmatoare. Zonele vopsite in albastru si care urmeaza sa ramana ca atare sunt acoperite cu ceara, nu insa inainte ca tesatura sa fi fost din nou bagata in apret; dupa aceea, ea este cufundata intr-o a doua baie colorata si, in sfarsit, se indeparteaza ceara, operatiunea repetandu-se in functie de numarul culorilor ce urmeaza a fi aplicate. Intrucat acest procedeu era de lunga durata, confectionarea manuala a unei bucati de tesatura necesitand cel putin 12 zile, dupa 1850 a fost introdus un alt procedeu, constand in aplicarea cerii cu ajutorul unui soi de tampon (tjap), asemanator matritelor utilizate de vopsitorii europeni. Indeletnicire candva feminina, baticul s-a transformat astfel intr-o industrie masculina, care insa nu a eliminat complet productia manuala.
Alaturi de obiectele din colectia indoneziana a Muzeului "Franz Binder", in cadrul acestei expozitii va fi expusa si donatia constand in piese batik din partea Ambasadei Republicii Indonezia la Bucuresti.
07 iulie 2009
Creatie de gradinita si prezentare de «Hamlet» la Mamaia
Dupa trei luni de preselectii si tot atâtea conferinte de presa, joi seara a început prima parte a Festivalului National de Muzica Usoara - Mamaia 2008 pe scena Teatrului de Vara. A fost o seara plina de surprize, placute sau mai putin placute. În concursul de interpretare, nu am mai avut parte de concurenti care sa cânte atât de rau, încât sa-ti pui dopuri în urechi, iar departajarea s-a facut fara îndoiala în razboiul nervilor si al emotiilor. Au fost concurenti atât de paralizati de emotie, încât au cântat lasându-ne sentimentul ca vor sa scape cât mai repede de pe scena.
Unul dintre ei s-a lipit pur si simplu de scena într-un singur punct, s-a leganat ca salcia în vânt, a cântat si el cum a putut si dus a fost... Am vazut totusi interpreti care mai au multe de învatat, cu ceva glascior si talent muzical de la natura, dar am vazut, pentru prima data în viata
mea, o concurenta ovationata de public chiar în timp ce cânta. Si asa ceva e foarte rar! Minodora Dedis, din Galati, caci despre ea este vorba, a intrat pe scena de parca si-o adusese de acasa, s-a „înfipt” în ochii si urechile publicului si a cântat atât de bine o piesa compusa de Serban Georgescu, încât Madalina Manole ar trebui sa cada pe gânduri câteva luni bune. Daca nu din alte o suta de motive, macar pentru a descoperi o voce ca a Minodorei a meritat sa se organizeze acest festival, desi am înteles ca fata nu e la prima încercare, dar pâna acum n-a bagat-o nimeni în seama. Daca nu câstiga trofeul, cred sincer ca i se face o mare
nedreptate, pentru ca e foarte putin probabil s-o depaseasca cineva în cea de-a doua seara de concurs.
Concurentii de la Creatie, neinspirat imbracati
Desi am avut o umbra de îndoiala referitoare la rezultatul final, decizia organizatorilor de a impune vestimentatia concurentilor de la interpretare a fost buna, cu foarte mici exceptii imaginea pe scena si implicit la televizor fiind cu totul alta. Si diferenta s-a vazut la Creatie, unde aproape toti interpretii au aparut foarte modest si neinspirat îmbracati. Problema este ca nici nu aveau piese care sa-ti închida ochii si sa-ti deschida urechile. Pentru ca daca la sectiunea Interpretare concurentii nu au mai aratat ca-n anii precedenti, ca si cum s-ar fi ratacit pe scena festivalului, la sectiunea Creatie, nu numai ca se putea mai bine, dar daca era „un pic mai bine”, ar fi fost suportabil. Singura piesa despre care toata lumea a cazut de acord ca are „ceva” a fost cea a arogantului Dan Helciug, o parodie draguta, cu versuri spumoase, intitulata „Viata în doi”. Fiind sigura ca nu va rata finala de sâmbata, îl sfatuiesc prieteneste pe Helciug sa-si cumpere alta camasa, ca arata de parca sarise de la balcon dupa ce l-a prins un sot încornorat. Camasa lui se lasase pagubasa sa mai acopere tot ce era de acoperit, sau intrase la apa, nu stiu sigur.
Morgenstern si Bodochi, prea teatrali pentru festival
În ceea ce priveste prezentarea din prima seara, parerile sunt la fel de împartite ca si prestatiile de pe scena. Maia Morgenstern si Marius Bodochi, doi actori mari, nimic de zis, dar mult, mult prea teatrali si dramatici pentru un festival ca Mamaia. Parca tot timpul asistam la o sceneta prost scrisa. Iar cei doi tineri, prezentatorii cu posturile câstigate printr-un concurs de televiziune, aproape ca m-au facut sa-mi fie dor de Harap-ul Alb de anul trecut. Ceea ce nu credeam ca am sa recunosc vreodata. Si sunt sigura ca problema nu e la ei, pentru ca sunt foarte draguti, si probabil, talentati, dar rolul care li s-a oferit a fost foarte prost conceput. Tipetele, urletele cu care cei doi ne-au gratulat toata seara m-au obosit îngrozitor, iar pentru asta, desi mi-e simpatic, îi dau o mare „bila neagra” lui Dan Teodorescu, „scenaristul” oficial al prezentarilor din festivalul de la Mamaia.
Unul dintre ei s-a lipit pur si simplu de scena într-un singur punct, s-a leganat ca salcia în vânt, a cântat si el cum a putut si dus a fost... Am vazut totusi interpreti care mai au multe de învatat, cu ceva glascior si talent muzical de la natura, dar am vazut, pentru prima data în viata
mea, o concurenta ovationata de public chiar în timp ce cânta. Si asa ceva e foarte rar! Minodora Dedis, din Galati, caci despre ea este vorba, a intrat pe scena de parca si-o adusese de acasa, s-a „înfipt” în ochii si urechile publicului si a cântat atât de bine o piesa compusa de Serban Georgescu, încât Madalina Manole ar trebui sa cada pe gânduri câteva luni bune. Daca nu din alte o suta de motive, macar pentru a descoperi o voce ca a Minodorei a meritat sa se organizeze acest festival, desi am înteles ca fata nu e la prima încercare, dar pâna acum n-a bagat-o nimeni în seama. Daca nu câstiga trofeul, cred sincer ca i se face o mare
nedreptate, pentru ca e foarte putin probabil s-o depaseasca cineva în cea de-a doua seara de concurs.
Concurentii de la Creatie, neinspirat imbracati
Desi am avut o umbra de îndoiala referitoare la rezultatul final, decizia organizatorilor de a impune vestimentatia concurentilor de la interpretare a fost buna, cu foarte mici exceptii imaginea pe scena si implicit la televizor fiind cu totul alta. Si diferenta s-a vazut la Creatie, unde aproape toti interpretii au aparut foarte modest si neinspirat îmbracati. Problema este ca nici nu aveau piese care sa-ti închida ochii si sa-ti deschida urechile. Pentru ca daca la sectiunea Interpretare concurentii nu au mai aratat ca-n anii precedenti, ca si cum s-ar fi ratacit pe scena festivalului, la sectiunea Creatie, nu numai ca se putea mai bine, dar daca era „un pic mai bine”, ar fi fost suportabil. Singura piesa despre care toata lumea a cazut de acord ca are „ceva” a fost cea a arogantului Dan Helciug, o parodie draguta, cu versuri spumoase, intitulata „Viata în doi”. Fiind sigura ca nu va rata finala de sâmbata, îl sfatuiesc prieteneste pe Helciug sa-si cumpere alta camasa, ca arata de parca sarise de la balcon dupa ce l-a prins un sot încornorat. Camasa lui se lasase pagubasa sa mai acopere tot ce era de acoperit, sau intrase la apa, nu stiu sigur.
Morgenstern si Bodochi, prea teatrali pentru festival
În ceea ce priveste prezentarea din prima seara, parerile sunt la fel de împartite ca si prestatiile de pe scena. Maia Morgenstern si Marius Bodochi, doi actori mari, nimic de zis, dar mult, mult prea teatrali si dramatici pentru un festival ca Mamaia. Parca tot timpul asistam la o sceneta prost scrisa. Iar cei doi tineri, prezentatorii cu posturile câstigate printr-un concurs de televiziune, aproape ca m-au facut sa-mi fie dor de Harap-ul Alb de anul trecut. Ceea ce nu credeam ca am sa recunosc vreodata. Si sunt sigura ca problema nu e la ei, pentru ca sunt foarte draguti, si probabil, talentati, dar rolul care li s-a oferit a fost foarte prost conceput. Tipetele, urletele cu care cei doi ne-au gratulat toata seara m-au obosit îngrozitor, iar pentru asta, desi mi-e simpatic, îi dau o mare „bila neagra” lui Dan Teodorescu, „scenaristul” oficial al prezentarilor din festivalul de la Mamaia.
Teatru cenzurat
Primăria locală a subordonat economic Teatrul „Tony Bulandra“ unei Direcţii de cultură, care va fi o „cooperativă culturală“.
Consiliul Local al Municipiului Târgovişte a decis, joi seara, transformarea Teatrului „Tony Bulandra“ într-o secţie a Direcţiei de Cultură. Actriţa Laura Vasiliu, celebră pentru rolul Găbiţei, din filmul „432“ al lui Cristian Mungiu, împreună cu toata trupa Teatrului „Tony Bulandra“ îşi vor căuta de lucru începând cu 1 septembrie.
„Au fost 14 voturi PDL pentru desfiinţarea culturii, fapt ce ne aduce aminte de procedeele de centralizare staliniste“, spune Mihai Constantin Ranin, directorul teatrului. „Este, evident, o cenzură economică şi politică inadmisibilă din partea primăriei“, susţine Ion Caramitru, director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi preşedinte al UNITER. Teatrul, înfiinţat în 2002, s-a remarcat printr-un program coerent, prin spectacole de calitate, cu actori şi regizori renumiţi, iar anul aceasta a fost organizată la „Tony Bulandra“ prima ediţie a Festivalului Babel.
Caramitru: „Este o prostie“
Conform hotărârii consiliului local, Direcţia de cultură va fi condusă de un economist, care va manageria atât Teatrul „Tony Bulandra“, cât şi Teatrul pentru Copii
şi Tineret „Mihai Popescu“, Casa
de cultură a Municipiului „I. Gh. Vasiliu“ şi Direcţia de Sport, Turism, Tineret şi Agrement. „Este o prostie, o imensă greşeală, totul va deveni un fel de coperativă culturală, subordonată economic şi politic“, declară Caramitru. „Şi la Teatrul de Stat de la Constanţa a fost distrusă o echipă foarte bună tot printr-o asemenea măsură şi a mai existat o tentativă de acest gen şi la Arad“, explică preşedintele UNITER.
Consiliul Local al Municipiului Târgovişte a decis, joi seara, transformarea Teatrului „Tony Bulandra“ într-o secţie a Direcţiei de Cultură. Actriţa Laura Vasiliu, celebră pentru rolul Găbiţei, din filmul „432“ al lui Cristian Mungiu, împreună cu toata trupa Teatrului „Tony Bulandra“ îşi vor căuta de lucru începând cu 1 septembrie.
„Au fost 14 voturi PDL pentru desfiinţarea culturii, fapt ce ne aduce aminte de procedeele de centralizare staliniste“, spune Mihai Constantin Ranin, directorul teatrului. „Este, evident, o cenzură economică şi politică inadmisibilă din partea primăriei“, susţine Ion Caramitru, director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi preşedinte al UNITER. Teatrul, înfiinţat în 2002, s-a remarcat printr-un program coerent, prin spectacole de calitate, cu actori şi regizori renumiţi, iar anul aceasta a fost organizată la „Tony Bulandra“ prima ediţie a Festivalului Babel.
Caramitru: „Este o prostie“
Conform hotărârii consiliului local, Direcţia de cultură va fi condusă de un economist, care va manageria atât Teatrul „Tony Bulandra“, cât şi Teatrul pentru Copii
şi Tineret „Mihai Popescu“, Casa
de cultură a Municipiului „I. Gh. Vasiliu“ şi Direcţia de Sport, Turism, Tineret şi Agrement. „Este o prostie, o imensă greşeală, totul va deveni un fel de coperativă culturală, subordonată economic şi politic“, declară Caramitru. „Şi la Teatrul de Stat de la Constanţa a fost distrusă o echipă foarte bună tot printr-o asemenea măsură şi a mai existat o tentativă de acest gen şi la Arad“, explică preşedintele UNITER.
Muzică: Nine Inch Nails, “The Slip”
The Slip se vrea a fi o continuare a experimentului Ghosts I-IV, lansat pe patru discuri în aprilie. O continuare familiară, dar şi mai puţin închegată… Obişnuitii skatepark-urilor şi ai concertelor pe stadioane, umplute, majoritar, de punkeri care ascultau pe furiş Limp Bizkit (vezi, Doamne, ca nu cumva să rîdă gaşca de ei) s-au lepădat complet de acel spirit industrial, rebel şi revoltat care i-a caracterizat în anii ‘90, mai ales odată cu Year Zero, momentul în care Trent Reznor a spus că albumul ăla se vrea a fi o palmă dată
politicii externe a guvernului american. Recunosc, Reznor mi s-a părut mereu o combinaţie ciudată între emo şi Bruce Springsteen, dar The Slip şi volumele Ghosts sînt altceva…
De fapt, încercările lui de a pune muzica într-o legătură strînsă cu imagistica s-au văzut încă din 2005, cu With Teeth. Din păcate, însă, partea hard a albumului (prima jumătate, în special) este mult sub aşteptări, nereuşind să mă intimideze nici măcar prin sunetele jungle pe care NIN le tot foloseşte pentru a acoperi, cumva, calitatea foarte slabă a versurilor. Iar vocea este la fel de frustrată, forţată, mimată etc. Şi, ca să fiu şi rău, decizia lui Reznor de a da albumul pe gratis
este, astfel, justificată… Într-o epocă digitală, NIN pare a fi genul de trupă care s-a încurcat în cabluri, rezultatul fiind, de fapt, un pop ceva mai sensibil, sau, dacă vreţi, un existenţialism mediocru.
Spre deosebire de Ghosts, care a însemnat o dovadă de maturitate şi, în primul rînd, o abordare nouă, The Slip este sufocat de nehotărîrea lui Trent. A vrut să facă piese hard şi soft pe acelaşi material, iniţiativă deloc greşită, dar eşuată atunci cînd partea soft este mult mai bine închegată. Vreau să spun, atunci cînd vocea lui nu se aude! De ce? Pentru că versurile lui sînt naive. Pentru că tonul este frustrat. Pentru că single-ul Discipline seamănă cu un Prince plictisit de viaţă. La fel de aiurea ca o masă de prînz la care mănînci ochiuri. Metal-disco în regula de trei-simplă, Reznor? You’re a funny guy…
politicii externe a guvernului american. Recunosc, Reznor mi s-a părut mereu o combinaţie ciudată între emo şi Bruce Springsteen, dar The Slip şi volumele Ghosts sînt altceva…
De fapt, încercările lui de a pune muzica într-o legătură strînsă cu imagistica s-au văzut încă din 2005, cu With Teeth. Din păcate, însă, partea hard a albumului (prima jumătate, în special) este mult sub aşteptări, nereuşind să mă intimideze nici măcar prin sunetele jungle pe care NIN le tot foloseşte pentru a acoperi, cumva, calitatea foarte slabă a versurilor. Iar vocea este la fel de frustrată, forţată, mimată etc. Şi, ca să fiu şi rău, decizia lui Reznor de a da albumul pe gratis
este, astfel, justificată… Într-o epocă digitală, NIN pare a fi genul de trupă care s-a încurcat în cabluri, rezultatul fiind, de fapt, un pop ceva mai sensibil, sau, dacă vreţi, un existenţialism mediocru.
Spre deosebire de Ghosts, care a însemnat o dovadă de maturitate şi, în primul rînd, o abordare nouă, The Slip este sufocat de nehotărîrea lui Trent. A vrut să facă piese hard şi soft pe acelaşi material, iniţiativă deloc greşită, dar eşuată atunci cînd partea soft este mult mai bine închegată. Vreau să spun, atunci cînd vocea lui nu se aude! De ce? Pentru că versurile lui sînt naive. Pentru că tonul este frustrat. Pentru că single-ul Discipline seamănă cu un Prince plictisit de viaţă. La fel de aiurea ca o masă de prînz la care mănînci ochiuri. Metal-disco în regula de trei-simplă, Reznor? You’re a funny guy…
Marea sfârâială naţională
Sezonul cald a crescut vânzările de mititei, frigărui, grilluri şi cărbuni. Pentru a satisface pofta de grătar a românilor, unii producători au lansat şi micii din carne de struţ sau cârnaţii dietetici.
Sezonul vacanţelor e pe terminate, iar grătarele la iarbă verde sau dintre blocuri vor începe din nou să sfârâie în competiţia „cine face cei mai gustoşi mici şi cel mai înecăcios fum“. Nici până acum vara n-a fost rea pentru producătorii şi comercianţii care s-au axat pe cele trebuincioase românului la un grătar. Cei mai mulţi anunţă vânzări-record.
Cu toate că-şi trage seva din sârbeştii cevapi, cu oarece influenţe turceşti şi greceşti, mititelul rămâne vedeta grătarului la români. Se vinde acum în zeci de sortimente, inovate pentru că le-a cerut chiar piaţa şi se găteşte în zeci de feluri, de fiecare dată
după o reţetă originală.
„Micul“ din vara lui 2008 sfârâie la fel de bine pe grătarul încins de cărbunii de mangal, pe cel alimentat cu lemne, dar şi pe grillul de firmă cu gaz sau pe cel ridicat din piatră în curtea vilei de miliarde. Pentru românul mediu, grătarul e mâncarea „noastră“, de la strămoşii daci. Românul înstărit îl copiază în schimb pe J.R. Ewing, care-şi întorcea hamburgerul pe grillul elegant
de lângă piscină în serialul „Dallas“.
DE WEEKEND
Goana după mititei începe joia
Vânzările de mititei şi produse din carne refrigerate pentru grătar au crescut puternic în această vară. Nici grătarele în sine nu s-au prăfuit prin magazine: românul a luat orice model care se poate arunca în portbagaj. Comercianţii spun că a fost nevoie să-şi schimbe filosofia de business, iar comercianţii şi-au pus imaginaţia la treabă. Sunt producători pe piaţă care au ajuns la 25 de tipuri de produse pentru grătar.
„În perioada mai-iulie 2007, vânzările de produse pentru grătar au crescut în volum cu 53,75% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar ca valoare, creşterea a fost de 72%. Pentru că avem o cerere aşa de mare
, am ajuns la un număr de 25 de tipuri de produse pentru grătar, de la mititei de câteva feluri, la frigărui de mai multe tipuri şi fripturi gata condimentate. Începând din ziua de joi, nu mai putem face faţă pur şi simplu comenzilor pentru aceste produse“, ne-a declarat Sorin Minea, proprietarul Angst.
La Auchan Titan, singurul hipermarket din reţeaua MGV Distri-Hiper SA deschis şi în vara anului trecut, vânzările de mititei s-au menţinut la acelaşi nivel. În schimb, frigărui s-au vândut cu 40% mai multe faţă de anul trecut.
Reţeaua Carrefour se laudă pe vară cu o creştere de 5% a vânzărilor de mititei şi frigărui faţă de anul trecut şi cu o creştere de 90% faţă de perioada extrasezon.
Grătar să fie!
Creşteri spectaculoase au înregistrat şi vânzările de grilluri şi ustensile de picnic. „În vara aceasta am vândut cu 45% mai multe grătare (grill) cu cărbuni, cu 50% mai multe grilluri pe gaz, cărbunii şi lemnul
ambalat pentru grill au înregistrat vânzări mai mari cu 30%, iar la ustensilele de picnic e o creştere de 5%-10%“, ne-a declarat Andreea Mihai, directorul de marketing
de la Carrefour.
Comparând perioada mai-august de anul trecut cu aceeaşi perioadă a acestui an, Auchan Titan a înregistrat creşteri importante la anumite categorii de produse: grătarele cu gaz (peste 250%) sau cărbunii şi accesoriile pentru grătar (ambele cu peste 230%). La grătarele mobile, hipermarketul a înregistrat o creştere de 50%.
„Aceste evoluţii nu înseamnă doar că oamenii au ieşit mai mult la barbecue, dar şi faptul că, profitând de experienţa de anul trecut, ne-am mărit şi diversificat gama pe aceste categorii de produse“, a precizat Mariana Drăgan, manager de comunicare la MGV Distri-Hiper SA.
Aşa cum era de aşteptat, vânzări importante au fost înregistrate şi în benzinării. La Petrom SA, companie care deţine cea mai extinsă reţea de benzinării, în 2007, vânzările de cărbuni şi accesorii au reprezentat 1% din cifra de afaceri pe zona de magazin. În primele şapte luni ale anului 2008, în reţeaua Petrom şi PetromV, acelaşi segment reprezenta 1,6%, iar creşterea faţă de 2007 pe această grupă este de aproximativ de 50%, spun reprezentanţii companiei.
Sezonul vacanţelor e pe terminate, iar grătarele la iarbă verde sau dintre blocuri vor începe din nou să sfârâie în competiţia „cine face cei mai gustoşi mici şi cel mai înecăcios fum“. Nici până acum vara n-a fost rea pentru producătorii şi comercianţii care s-au axat pe cele trebuincioase românului la un grătar. Cei mai mulţi anunţă vânzări-record.
Cu toate că-şi trage seva din sârbeştii cevapi, cu oarece influenţe turceşti şi greceşti, mititelul rămâne vedeta grătarului la români. Se vinde acum în zeci de sortimente, inovate pentru că le-a cerut chiar piaţa şi se găteşte în zeci de feluri, de fiecare dată
după o reţetă originală.
„Micul“ din vara lui 2008 sfârâie la fel de bine pe grătarul încins de cărbunii de mangal, pe cel alimentat cu lemne, dar şi pe grillul de firmă cu gaz sau pe cel ridicat din piatră în curtea vilei de miliarde. Pentru românul mediu, grătarul e mâncarea „noastră“, de la strămoşii daci. Românul înstărit îl copiază în schimb pe J.R. Ewing, care-şi întorcea hamburgerul pe grillul elegant
de lângă piscină în serialul „Dallas“.
DE WEEKEND
Goana după mititei începe joia
Vânzările de mititei şi produse din carne refrigerate pentru grătar au crescut puternic în această vară. Nici grătarele în sine nu s-au prăfuit prin magazine: românul a luat orice model care se poate arunca în portbagaj. Comercianţii spun că a fost nevoie să-şi schimbe filosofia de business, iar comercianţii şi-au pus imaginaţia la treabă. Sunt producători pe piaţă care au ajuns la 25 de tipuri de produse pentru grătar.
„În perioada mai-iulie 2007, vânzările de produse pentru grătar au crescut în volum cu 53,75% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar ca valoare, creşterea a fost de 72%. Pentru că avem o cerere aşa de mare
, am ajuns la un număr de 25 de tipuri de produse pentru grătar, de la mititei de câteva feluri, la frigărui de mai multe tipuri şi fripturi gata condimentate. Începând din ziua de joi, nu mai putem face faţă pur şi simplu comenzilor pentru aceste produse“, ne-a declarat Sorin Minea, proprietarul Angst.
La Auchan Titan, singurul hipermarket din reţeaua MGV Distri-Hiper SA deschis şi în vara anului trecut, vânzările de mititei s-au menţinut la acelaşi nivel. În schimb, frigărui s-au vândut cu 40% mai multe faţă de anul trecut.
Reţeaua Carrefour se laudă pe vară cu o creştere de 5% a vânzărilor de mititei şi frigărui faţă de anul trecut şi cu o creştere de 90% faţă de perioada extrasezon.
Grătar să fie!
Creşteri spectaculoase au înregistrat şi vânzările de grilluri şi ustensile de picnic. „În vara aceasta am vândut cu 45% mai multe grătare (grill) cu cărbuni, cu 50% mai multe grilluri pe gaz, cărbunii şi lemnul
ambalat pentru grill au înregistrat vânzări mai mari cu 30%, iar la ustensilele de picnic e o creştere de 5%-10%“, ne-a declarat Andreea Mihai, directorul de marketing
de la Carrefour.
Comparând perioada mai-august de anul trecut cu aceeaşi perioadă a acestui an, Auchan Titan a înregistrat creşteri importante la anumite categorii de produse: grătarele cu gaz (peste 250%) sau cărbunii şi accesoriile pentru grătar (ambele cu peste 230%). La grătarele mobile, hipermarketul a înregistrat o creştere de 50%.
„Aceste evoluţii nu înseamnă doar că oamenii au ieşit mai mult la barbecue, dar şi faptul că, profitând de experienţa de anul trecut, ne-am mărit şi diversificat gama pe aceste categorii de produse“, a precizat Mariana Drăgan, manager de comunicare la MGV Distri-Hiper SA.
Aşa cum era de aşteptat, vânzări importante au fost înregistrate şi în benzinării. La Petrom SA, companie care deţine cea mai extinsă reţea de benzinării, în 2007, vânzările de cărbuni şi accesorii au reprezentat 1% din cifra de afaceri pe zona de magazin. În primele şapte luni ale anului 2008, în reţeaua Petrom şi PetromV, acelaşi segment reprezenta 1,6%, iar creşterea faţă de 2007 pe această grupă este de aproximativ de 50%, spun reprezentanţii companiei.
Kinetoterapia tratează problemele coloanei vertebrale
ia, 28 de ani, Bucureşti: Din cauza unor dureri de spate puternice, am fost nevoită de curând să fac un examen RMN. Mi s-a pus următorul diagnostic: minim debord discal circumferenţial la C3- C4, C4-C5, C5-C6, care amprentează sacul dural şi reduce diametrele neuroforaminale bilateral. Pe rezultatul primit mai apare şi termenul de rectitudine de coloană vertebrală cervicală. Ce înseamnă acestea?
Este vorba despre mici alunecări ale discurilor şi de nişte modificări ale coloanei care deranjează rădăcinile nervilor. Nu aveţi hernie de disc, în concluzie nu va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală. Cel de-al doilea termen se referă la faptul că aveţi un disconfort la nivelul posterior al coloanei vertebrale. Coloana este prea dreaptă şi din această cauză muşchii sunt foarte încordaţi, în zona dintre omoplaţi. 15% din populaţie are acest „defect“ al coloanei vertebrale. Vă sfătuiesc să mergeţi la kinetoterapie. Deocamdată, este cam tot ce v-ar trebui.
Este vorba despre mici alunecări ale discurilor şi de nişte modificări ale coloanei care deranjează rădăcinile nervilor. Nu aveţi hernie de disc, în concluzie nu va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală. Cel de-al doilea termen se referă la faptul că aveţi un disconfort la nivelul posterior al coloanei vertebrale. Coloana este prea dreaptă şi din această cauză muşchii sunt foarte încordaţi, în zona dintre omoplaţi. 15% din populaţie are acest „defect“ al coloanei vertebrale. Vă sfătuiesc să mergeţi la kinetoterapie. Deocamdată, este cam tot ce v-ar trebui.
Rromii profita de tragedia din Spania
ragedia din Spania continua sa socheze. In accidentul aviatic au murit familii intregi. Spre exemplu, doi tineri, impreuna cu bebelusul lor de 3 luni, care mergeau in Canare pentru a-l boteza pe micut, si-au pierdut vietile in urma incendiului. O alta tanara de 17 ani e inca in stare de soc, dupa ce, la doua luni de cand i-a murit tatal, si-a pierdut mama si fratele in accident. Pe de alta parte, exista persoane care profita de tragedia de pe aeroportul Barajas.
Potrivit politiei catalane, centrul Barcelonei a fost invadat de grupuri de fete minore de etnie rroma, din Romania, care s-au folosit de catastrofa aviatica pentru a cere contributii materiale in sprijinul celor afectati.
Potrivit politiei catalane, centrul Barcelonei a fost invadat de grupuri de fete minore de etnie rroma, din Romania, care s-au folosit de catastrofa aviatica pentru a cere contributii materiale in sprijinul celor afectati.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
